Aici sunt cateva citate, imbinate, din "Variante la un autoportret" de Norman Manea. Le-am gasit pe parcurs ce citeam si le-am adunat intr-o mica compunere ...Sensul cuvintelor este altul decat ce se vede aici, sensul lor ii ascuns intr-o poveste tragica, dar chiar daca nu se stie povestea tot par frumoase, explicand sentimentele, putand fi asociate, oarecum, realitatii.
In apele melodioase ale zorilor rabufneau zbateri de aripi lungi, metalice.
Privea pe fereastra cerul alb, taiat de pasari.Volute scurte, lungi rotocoale, fara alt inteles decat zborul.Priveliste linistitioare, iti regasesti locul marunt, fericita insecta, insetata de timp...
Fiecare zi ne pandea. Uitam zilele, asteptam, ascultam scrasnetul turbat al noptii. Timpul ne gonea, nu se mai putea face nimic, se imbolnavise si timpul, eram ai sai. Lava urca spre gura de flacari a zilei. Alergam, imbolnaviti, sa smulgem promisiunea ca nu ne vom spulbera inainte de a fi inteles si infaptuit. Zapaciti si hipnotici, ne ciocneam aripile, dintii si ghearele, ne desparteam definitiv pentru a ne regasi, dupa cateva ore, ingroziti.
Timpul s-a strans, in urma, un zbor de o clipa peste podul de aur dintre doua lumi.Nici n-apucase vreunul sa se pregateasca in vreun fel pentru intalnirea celuilalt taram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu